RISCURILE JURIDICE ALE MEDICULUI

Trebuie menționat înainte de toate că, între medic și pacientul său se formează un contract de îngrijire medicală ce implică obligația medicului de a oferi pacientului îngrijireîntr-un mod conștiincios, atent și conform cu practica medicală și cercetările științifice.

Neexecutarea contractului sau executarea necorespunzătoare a acestuia angajează răspunderea medicală a medicului.

Care sunt obligațiile generale ale medicului născute din contractul de îngrijire medicala?

I          Obligațiile generale ale medicului

1. Medicul este debitorul unei obligații de mijloace, în sensul că trebuie să depună toate diligențele pentru a trata pacientul. În cazul în care nu procedează astfel, răspunderea civilă contractuală este angajată.

2. Medicul este ținut și de o obligație de informare. Astfel, acesta trebuie să aducă în atenția pacientului diferitele forme de investigații medicale, de tratament sau acțiuni preventive care pot fi aplicate în vederea însănătoșirii acestuia din urma, cât și utilitatea,urgența și consecințele aplicării lor.

Totodată, pacientul trebuie informat cu privire la riscurile previzibile supunerii la un anume tip de tratament, cât și consecințele asupra sănătății în cazul refuzului de tratament medical.

Obligația de informare nu este limitata în timp doar la momentul diagnosticării  și nici nu se încheie odată cu finalizarea actului medical. 

Sarcina probei executării acestei obligații revine medicului. Proba se poate face prin orice mijloace. În general, înainte de operație, pacientul semnează o fișă care conține toate informațiile privind actul medical si consecințele acestuia.

3. Practicantul mai este debitor al unei obligații de securitate a rezultatului. Această obligație este una de rezultat prin care medicul trebuie să obțină rezultatul precizat și determinat în prealabil. Nerealizarea obiectivului actului medical determinat în prealabil angajează în mod automat responsabilitatea medicală a doctorului.

Mai precis, contractul format între pacient și medic impune obligațiade siguranță în ceea ce privește materialele medicale folosite (proteze sau produse de sănătate) pe care le utilizează pentru executarea unui act medical de investigație sau îngrijire. Același lucru este valabil și pentru infecțiile nosocomiale, medicul fiind răspunzător direct de infestarea pacientului.

În cazul încălcării uneia sau mai multor obligații profesionale menționate, răspunderea medicală se angajează.

II        Angajarea responsabilității medicului

Răspunderea civilă a medicului este una personală, vizându-l în mod direct și răsfrângându-se asupra patrimoniului acestuia, cu excepția existenței unei asigurări de răspundere civila profesionala.  

În practică, există trei forme de răspundere care pot fi angajate, și anume :

1. Răspunderea medicală civilă care este împărțită în două categorii :

1.1 Răspunderea profesioniștilor din domeniul sănătății pentru culpă sau fapta săvârșită cu vinovăție.

Acest tip de răspundere se angajează atunci când prejudiciul cauzat pacientului a survenit în mod direct ca urmare a actului medical. Pacientul, în acest caz, trebuie să demonstreze existența unei culpe, a unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate între cele două.

1.2 Răspunderea profesionistului medical pentru dauna făcută fără intenție. În acest caz pacientul nu mai trebuie să demonstreze existența unei vinovății a medicului în actul medical efectuat.

Atenție ! 

Răspunderea medicală civilă fără intenție este limitată la următoarele cazuri:

- Produsul de sănătate este defectuos ; 

- Infecțiile nosocomiale ; 

- Cercetarea biomedicala ; 

- Accidentele medicale rezultate din măsurile sanitare de urgență si a vaccinărilor obligatorii ; 

- Prejudiciile cauzate ca urmare a infecțiilor prin transfuzie cu virusul imunodeficienței umane (HIV), virusul hepatitei C (HCV), virusul hepatitei B (HBV), virusul T-limfotropic uman (HTLV) cauzate prin transfuzii cu sânge sau prin injectarea de medicamente derivate în sânge;

- Benfluorex- ingredient activ al Mediator® (compensare de către laborator, de către asigurător ori de ONIAM).

2. Răspunderea medicală administrativă. Această responsabilitate se aplică medicilor care se își desfășoară activitatea într-un spital public.

Medicii care practică într-o instituție publică nu sunt răspunzători personal pentru daunele cauzate pacienților datorită statutului lor (comitent - prepus), cu excepția cazului în care se demonstrează că au comis fapta prejudiciabila printr-un act individual diferit de cel caracteristic serviciului medical.

Numai responsabilitatea structurii publice poate fi căutată și angajată în mod direct.

3. Răspunderea medicală penală. Spre deosebire de răspunderea civilă și cea administrativă, răspunderea penală nu are drept scop compensarea prejudiciul suferit de pacient. Aceasta vizează doar sancționarea penală a autorului faptei.

În practică, de obicei, pacientul formulează o plângere penală. Apoi, poliția, sub îndrumarea procurorului, conduce o investigație penală pentru a determina dacă o infracțiune a fost sau nu a fost comisă.

Deși urmărirea penală a profesioniștilor în domeniul sănătății rămâne relativ marginală, infracțiunile cele mai susceptibile de a atrage răspunderea penala a medicului sunt următoarele :

- Atingerile din culpa aduse vieții sau integrității fizice a persoanei (uciderea din culpă,  vătămarea corporală din culpă ...) ; 

- Punerea în pericol a vieților altora ; 

- Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate ; 

- Încălcări ale reglementarilor privind testele și experimentele asupra persoanei umane ; 

- Încălcarea prevederilor privind avortul ; 

- Încălcarea secretului profesional; 

- Încălcarea gravă a unei obligații profesionale ;

- Practica ilegală a medicamentelor;

- False și folosirea falsurilor (declarații false ...) ;

- Certificatele de complezență.

Dacă răspunderea penală a medicului este reținută, acesta va fi condamnat la o sancțiune penală, care poate varia de la amendă penală până la închisoare cu executare.

4. Răspunderea medicală disciplinară. Acest tip de responsabilitate penalizează eșecul profesioniștilor din domeniul sănătății față de nerespectarea regulilor etice si deontologice de care sunt ținuți.

Responsabilitatea disciplinară nu are vocație compensatorie, ci are drept scop numai sancționarea comportamentului neprofesionist al medicului.

Procedura in genere a atragerii răspunderii disciplinare 

4.1 Acțiunea ordinară formulată de un pacient împotriva unui medic trebuie să treacă obligatoriu prin Colegiul Departamental al Ordinului (Conseil Départemental de l’Ordre), care este responsabil pentru organizarea unei încercări de conciliere.

4.2 În caz de eșec al acestei încercări de conciliere, Colegiul Departamental transmite plângerea și un aviz motivat la Camera disciplinară a Consiliului Regional (Chambre disciplinaire du Conseil Régional), care este instanța disciplinară de primul grad.

4.3 În caz de condamnare, decizia Consiliul Regional poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile la Consiliul Național al Ordinului (Conseil National de l’Ordre). Apelul este suspensiv de executare al condamnării.

4.4 În caz de condamnare de către Consiliului Național, în termen de două luni de la notificarea deciziei, medicul are posibilitatea să se adreseze prin recurs Consiliului de Stat (Conseil d’État). Recursul nu este suspensiv de executare.

4.5 Dacă Consiliul de Stat anulează decizia, cazul este trimis înapoi Consiliului Național pentru o rejudecare.

4.6 Sancțiunile care pot fi pronunțate de organele ordinare sunt avertismentul, blamul, suspendarea pe durată determinată și radierea de pe tabloul medicilor.

Pentru orice întrebare, nelămurire sau informații suplimentare, cabinetul nostru vă stă la dispoziție.